Cum a aparut bradul de Craciun?
Bradul de Craciun a aparut cu mult inaintea sarbatoririi crestine a Craciunului, si are o poveste interesanta
Plantele si copacii care ramaneau verzi pe timpul iernii, chiar cu mult inainte de aparitia religiei crestine, au avut o semnificatie aparte pentru oameni, pentru ca aminteau si iarna de vremea calda. In acest fel, oamenii au inceput sa puna crengi verzi ca podoaba de iarna in casele lor deasupra usilor sau ferestrelor. In anumite locuri crengile aveau si alte semnificatii, printre care faptul ca ii protejeaza pe oameni de vrajitoare, fantome sau boli. Acest obicei s-a pastrat si dupa ce s-a raspandit crestinismul, astfel, azi obiceiul este reprezentat prin decorarea caselor cu brazi impodobiti sau cu cetini de brad, pentru a aduce aproape de noi spiritul Craciunului.
In emisfera nordica atunci cand avea loc solstitiul de iarna (21-22 de decembrie) oamenii din antichitate sarbatoreau trecerea peste ziua cu cea mai lunga noapte si cea mai scurta zi din an. Ei credeau in mitul ca iarna vine in fiecare an pentru ca zeul Soarelui se imbolnaveste, iar la solstitiu zeul incepe sa se insanatoseasca. Astfel, ramurile verzi de brad pastrau amintirea sezonului cald si pastrau legatura cu plantele verzi care aveau sa creasca din nou in speranta ca zeul Soarelui isi va recapata puterile si va aduce din nou vara.
Pe teritoriul tarii noastre sarbatoarea care marca solstitiul de iarna se numea Saturnalia, in onoarea zeului Saturn, zeu ocrotitor al agriculturii. La aceasta sarbatoare isi decorau casele cu crengi de la plantele care ramaneau vesnic verzi.
Decoruri similare foloseau si druizii, preotii celti din nordul Europei, pentru care plantele verzi simbolizau viata vesnica.
Cei care au utilizat pentru prima oara bradul, ca simbol al Craciunului au fost germanii in secolul al 16-lea, cand crestinii devotati au adus brazi impodobiti in propriile case. In locurile in care nu cresteau brazi, sau erau prea putini pentru a fi taiati, oamenii construiau piramide din lemne de foc si apoi le acopereau cu plante verzi sau cu crengi de brad in care puneau lumanari aprinse. Martin Luther, primul reformator protestant, se considera ca fost prima persoana care a pus lumanari aprinse in bradul de Craciun, el spunand ca in felul acesta aduce in casa stralucirea stelelor (vezi Pensiuni la munte).
Cand America a fost colonizata, colonistii germani au dus bradul, ca traditie de Craciun, si acolo pe la 1747. In jurul anilor 1840, diferentele religioase determina ca bradul de Craciun să fie considerat un simbol pagan, nemaifiind acceptat de majoritatea americanilor. Insa in 1864 cand regina Victoria a Marii Britanii si printul Albert (care era de origine germana) au aparut intr-o schita din "Illustrated London News" stand alaturi de copiii lor langa un brad de Craciun impodobit, traditia a fost reluata datorita popularitatii foarte mari a reginei. Bradul a devenit de atunci o moda nu doar in Marea Britanie, ci si in America, si chiar in restul Europei.
