Sarbatorile de iarna 2023/2024

“Sf. Neculai sta la miazazi, deoarece pe la 6 decemvrie soarele rasare de catre amiaza, iar de la aceasta zi, dupa credinta poporului, soarele incepe sa rasara tot mai spre miazanoapte." – George Cosbuc

Sarbatorile de iarna la romani incep odata cu prinderea Postului Craciunului (15 noiembrie) si tin pana la Sfantul Ioan (7 ianuarie). Este o perioada bogata in obiceiuri si superstitii, diferite de la o zona la alta, avand in centru marile sarbatori crestine praznuite in aceasta perioada. Reperele mai importante sunt: Postul Craciunului, Craciunul, Anul Nou, Boboteaza si Sfantul Ioan. In functie de acestea, grupele de traditii si obiceiuri difera.

Obiceiurile calendaristice si cele legate de viata de familie sunt o componenta perena a culturii noastre traditionale. Repertoriul traditional al obiceiurilor si traditiilor romanesti cuprinde pe langa colindele propriu-zise si o seama de datini, practici, superstitii, ziceri, sfaturi cu originea in credinte si mituri stravechi sau crestine care exprima intelepciunea populara, realul sau fantasticul, esente ale bogatiei noastre spirituale.

Colindele, spun etnografii, isi au originea in vechime, in ciclul agrar dupa care se hotarau anotimpurile in vremurile pre-romane si pre-crestine. Prin aceste ritualuri se invocau zeii, oamenii crezand ca simpla lor numire era ca o vraja care ajuta la implinirea dorintelor lor legate de pamant si gospodarie. Odata cu aparitia crestinismului, colindele au inglobat si o serie de elemente religioase. Aceste evenimente fiind atat de importante, nu s-au anulat reciproc ci dimpotriva s-au impletit in frumoasele colinde de azi ce contin atat elemente precrestine cat si elemente crestine. Anumiti etnologi consideră ca fiind mai autentice colindele care nu pierd din elementele acelor ritualuri pre-crestine. 

O astfel de zona cu sarbatori vechi ce inca sunt respectate si pastrate din vechime e zona Muntilor Apuseni. O zona unde printre dealuri, casele imprastiate ici colo din cosurile carora iese fumul lemnului ars in soba, iar pe drumuri se aud zurgalaii saniilor trase de cai, e un loc mirific unde iti poti consuma timpul liber sau chiar perioada sarbatorilor (vazi aici  pensiuni in satele de munte din Apuseni). Aici exista credinta ca, dupa ce se introduc in vatra focului de la stana patru potcoave ce se inrosesc, se mulg oile peste ele, crezandu-se ca oile "stricate", care nu dau lapte, se vindeca datorita functiei magice a fierului.

In Tara Fagarasului,  la colindat se intalnesc trei tipuri de cete de feciori, in funcţie de “accesoriile” pe care le folosesc in timpul colindului. Ceata de feciori cu bata (iata un element arhaic al ritualurilor de initiere), ceata de feciori cu turca (masca) si ceata cu steag. Pe ultima o vom intalni mai ales in satele de la poalele muntilor. (vezi aici pensiuni rurale in Fagaras si imprejurimi)
In afara de accesorii, cetele de feciori mai au un aspect interesant: ele se formeaza, de fapt, dupa un sistem de organizare bazat pe ierarhii bine stabilite dinaninte. Intai e vataful, apoi urmeaza alegerea ajutoarelor sale: ghiraul, colacarul si crasmarul. Alegerea acestora a ramas in unele sate asemanatoare ritualurilor arhaice de initiere prin care, la o anumita varsta, intrai sau nu in randul feciorilor. 

In majoritatea satelor, insa, alegerea se face dupa un obicei lasat din generatie in generatie: Ceata se aduna de Sfantul Nicolae si se hotarasc sefii cetei - vataf mare, vataf mic, colacar, crasmar. In perioada de timp ramasa pana la Craciun toti feciorii trebuie sa invete, “cu sfintenie”, toate textele si cantecele colindelor pe care le vor canta.

De Anul Nou exista in Tara Fagarasului obiceiul sa se puna pe masa 12 farfurii sub care se ascund diferite obiecte. Fete si feciori sau perechi de fete si feciori intra pe rand in casa si intorc fiecare dintre ei cite o farfurie. Ce se afla sub farfurie le arata ca asa le va fi ursitul/ursita sau ca asa le va fi norocul daca se vor casatori. Simbolistica e bogata iar obiectele gasite spun diferite povesti. Astfel paharul de tuica gasit sub farfurie inseamna ca ursitul sau ursita va fi bautor/ butoare; painea insemna bogatie; carbunele zice ca va fi negru la suflet; sarea inseamna saracie; creionul arata ca ursitul va fi un domn ales si cu scoala; banii arata ca va fi bogat. Toti se distreaza si se face haz de aceste preziceri.

Ceea ce este interesant este faptul ca modernitatea nu le umbreste acestor oameni mandria cu care isi vor purta costumul popular, atunci cand il imbraca, sau placerea cu care iti vor povesti despre obiceiurile si traditiile de pe meleagurile in care s-au născut - fie ca-i hora din sat, colindele de Craciun, Plugusorul, Capra de Anul Nou (care in Sinca Noua continua, de pilda, pana la 7 ianuarie, cand toti fac masa mare si se apuca sa “strice” capra) sau "Plugarul"(sarbatoare agricola) sau "Cununa"- obicei care se practica la incheierea secerisului si care isi are originea in cultul precrestin al fertilitatii. 

In Bucovina datinile si obiceiurile ciclului sarbatorilor de iarna incep la Sfantul Nicolae (Sannicolae) si se termina in ianuarie, la Sf. Ioan, ele cuprinzand o gama variata de manifestari artistice, atat in ceea ce priveste folclorul literar, muzical si coregrafic cat si reprezentarile dramatice. (vezi aici Pensiuni rurale in Bucovina) Insa acestea exceleaza si prin bogatia si varietatea elementelor vestimentare, a recuzitei, a decorului si chiar a regiei, constituind un adevarat carnaval popular si o atractie pentru turistii de pretutindeni.

Facand parte din categoria Mosilor (in credinta populara, divinitatile de la inceputul iernii apar sub aceasta titulatura), Nicolae este blajin, intelept si marinimos, ajuta vaduvele si orfanii, inlesneste maritisul fetelor sarace, dar cel mai mult este adorat de copii, carora le aduce daruri in noaptea de 5-6 decembrie. Desi atent si bun cu copiii cuminti, Mosul este destul de sever cu cei neascultatori si lenesi, carora le aduce in loc de daruri nuieluse de alun, pe care parintii le folosesc in aplicarea corectiilor de rigoare.

Ignatul reprezinta o sarbatoare pre-crestina inchinata unei divinitati solare si vegetale care a preluat dupa aparitia crestinismului numele si data de celebrare de la un sfant crestin – Ignatie Teofanul. Se sarbatoreste pe 20 decembrie (la Ignat) cand are loc sacrificiul porcului, un substitut al unei zeitati precrestine a vegetatiei, divinitate care murea si invia la solstitiul de iarna. Desi se mai pastreaza si astazi cateva practici si obiceiuri din vechiul cult al porcului, foarte putini oameni mai sunt constienti de semnificatia acestora.

In Ajunul Craciunului se pun pe masa un colac si un pahar de apa, deoarece se crede ca sufletele celor raposati vin in aceasta noapte pe la casele lor, gusta din colac si-si uda gura cu apa.

O alta zona care a pastrat credinte si traditii frumoase si unde iti poti petrece o vacanta de iarna cufundat in rural, este Maramuresul. Si aici vom gasi o serie de obiceiuri ce isi au radacinile in vechimea precrestina: in seara de Craciun, in satele maramuresene (vezi aici Pensiuni agroturistice in Maramures), se ung cu usturoi vitele pe la coarne si solduri, si usile de la grajduri pentru a alunga spiritele rele sa nu ia laptele vacilor. Cu usturoi se ung si oamenii pe frunte, pe spate, la coate si la genunchi, precum si usile si ferestrele casei pentru a indeparta demonii noptii.

Aici se spune ca in dimineata de Craciun e bine sa ne spalam cu apa curata, luata dintr-un izvor sau fantana in care punem o moneda de argint, pentru ca tot anul sa fim curati ca argintul si feriti de boli. In noaptea de Craciun nu-i ingaduit nimanui sa doarma in grajduri, deoarece in acea noapte boii vorbesc unii cu altii, in limba lor, despre Iisus Hristos, cel nascut in iesle si incalzit de vite cu suflarea lor.
Cu o saptamana inainte de Craciun, in zona Ieud din Maramures incep pregatirile pentru colindat, culminand in cele doua zile anterioare sarbatorii, cand se pregatesc mancarurile si se impodobesc interioarele locuintelor: masa cu fata brodata, fete de perne ornamentate, pe pereti se pun stergare si blide ornamentate, crengi de brad, banita, busuioc si brebenoc.

Pomul Craciunului imbraca in sate din zona Codru aspecte diferite, deosebindu-se de bradul cu elemente ornamentale cumparate din oras. Cel mai raspandit era pomul cu cercuri din nuiele de salcie sau din sarma, imbracate in hartie colorata, peste ele sunt trecute sfori din ata de fuior pe care sunt insirate boabe de fasole alba. In alte sate se facea pom impodobit cu paie de grau taiate scurt si insirate pe sfoara, delimitate de floricele de porumb. Fasolea alba simboliza "curatirea sufletului".

In calendarul romanilor, aceasta perioada din an, iarna, ce include si ciclul de sarbatori, este foarte importanta. Este cea mai lunga perioada a anului cand sarbatorile se tin lant, cea mai bogata in semnificatii si evenimente crestine, cea care ii leaga pe romani mai mult de traditiile populare si de locurile natale, este perioada care, in multe locuri, esti transportat intr-o lume straina, departe de obisnuintele cotidiene - o lume in care e, cu adevarat, sarbatoare!

Alege o pensiune sau agroturism (pensiune agroturistica) unde sa-ti petreci sabatorile de iarna!